Primavara incepe cu ... UN MĂRŢIŞOR!

     

            Prima zi din luna Martie aduce cu sine primăvara şi totodată un străvechi obicei al poporului român, mărţişorul. Primăvara soseşte cu căldură şi iubire, pace şi linişte. De 1 Martie fiecare doamna, domnisoara primeşte în dar un marţisor, simbol al reînnoirii timpului şi al renaşterii naturii. Ziua de 1 Martie aduce în sufletul şi pe chipul fiecărei doamne, domnişoare un zâmbet, multă bucurie şi iubire

            Legenda mărţişorului ne spune că în trecut Soarele a luat chipul unui om pentru a participa la hora dintr-un sat. Văzând frumuseţea  şi blândeţea Soarelui, Zmeul l-a răpit şi l-a încuit în templul său.

            Un tânăr din sat se hotărăşte să plece în căutarea Zmeului pentru a elibera Soarele.  Căutarea tânărului a durat 3 anotimpuri: vara, toamna şi iarna. Spre sfârşitul iernii, voinicul reuşeşte să găsească castelul Zmeului, luptă cu acesta şi eliberează Soarele.

            Eliberat, Soarele ajunge pe cer şi încălzeşte pământul, redând bucuria oamenilor.  Tânărul este rănit grav de zmeu, iar sângele acestuia se scurge pe zăpada albă.  Legenda spune că de atunci tinerii au început să împletească ciucuraşi: dintr-un fir alb, care semnifică puritatea ghiocelului – prima floare ce vesteşte venirea primăverii şi unul roşu – care semnifică sângele voinicului sau dragostea pentru frumos.

            În acelaşi timp despre istoricul mărţişorului, Tudor Arghezi afirma în volumul “Cu bastonul prin Bucureşti”, “…La inceput, atunci când va fi fost acest început, mărţişorul nu era mărţisor şi poate ca nici nu se chema, dar fetele şi nevestele, care ţineau la nevinovăţia obrazului înca inainte de acest inceput, au băgat de seamă că vântul de primavara le păteaza pielea şi nu era nici un leac. Cărturăresele de pe vremuri, dupa care au venit cărturarii, făcând “farmece” au învăţat fetele cu pistrui să-şi incingă grumazul cu un fir de mătase rasucit. Firul a fost atât de bun încat toate cucoanele din mahala şi centru ieşeau în martie cu firul la gat. …Vântul uşurel de martie, care impestriţa pleoapele, nasul şi barbia, se numea mărţisor şi, ca să fie luat răul în pripă, şnurul de mătase era pus la zinţii de mart. Dacă mai spunem că firul era şi roşu, întelegem ca el ferea şi de vânt, dar şi de deochi.”

            Şnurul de mărţişor este alcătuit din două fire colorate în alb şi roşu. Culoarea roşie, dată de foc, sânge şi soare era atribuită vieţii, deci femeii, iar culoarea albă, conferită de limpezimea apelor, de albul norilor era specifică înţelepciunii bărbatului. Astazi, valoarea martisorului incepe sa fie data doar de creatia artistica.

O PRIMAVARA FRUMOASA TUTUROR SI UN 1 MARTIE PLIN DE IUBIRE!