O VACANȚĂ DE NEUITAT

       

Peisaj din pădure - Voitinel

    A început totul într-o dimineață când soarele nici măcar nu răsărise pe cerul întunecat al Bucureștiului. Un drum lung mi-a ghidat călătoria către o vacanță plină de culoare, precum un început de primăvară.
Descopăr aventura care mă așteaptă, cu pași de copil într-un oraș în care diferențele regionale încep să se simtă.  Acest tărâm face legătura între „șe fași” și „ce faci” între „șinși” și cinci, desparte Muntenia de Moldova, Țara Românească de Țara Moldovei, pe Ștefan cel Mare de Mihai Viteazu’ și poveștile pot continua. Un popas scurt și roțile mașini pot să ruleze din nou către destinația finală, Voitinel. Trec prin Tecuci, Mărășești, Adjud, Bacău, Roman, Fălticeni, mă uit pe hartă și conștientizez că am traversat toata Moldova într-o zi. Am cunoscut toate accentele posibile. Intru în Suceava, iar harta îmi spune că am pășit pe tărâm Bucovinean. Drumul mă conduce către Rădăuți, orașul unde stația de tren este în interiorul parcului acesta traversând mijlocul cimitirul pentru a ajunge la destinațiile dorite.
Sunt pe tărâm bucovinean, sunt

Flori de măr

în Voitinel,  „amu” am ajuns.  O comună unde parcă retraiesc copilăria lui Eminescu, mirosul naturii se simte din micuța casă unde voi locuii timp de o săptămână, săptămână în care voi descoperii graiul și pământul bucovinean. „Șași” kilometri mă despart de granița cu Ucraina, șase kilometri care par o eternitate pe  care vreau să îi parcurg. Dincolo de graniță sunt tot români ca și noi. Trăiesc pentru prima oară o aventură la țara, mă bucur de tot și mă minunez la toate frumusețile zonei. Mă bucur de aerul proaspăt, de zgomotul animalelor, de verdele crud al naturii în timp ce scriu acest articol pe banca din spatele casei pline de povești.

Mulgând o văcuță ascultătoare

Brusc liniștea care mă înconjura este perturbată de vocea caldă a bunicii A.: „Amu mă duc să mulg vaca, vi și tu?”. Fără să stau pe gânduri las laptopul pe bancă și mă duc entuziasmat către grajdul cu animale. Un „Muuu” se aude în momentul în care pășesc timid și deranjat de mirosul puternic al grajdului. Un „Muuu” în semn de bine ai venit. Mirosul animalelor cu care nu eram obișnuit până acum îmi dă bătăi de cap, însă îmi fac curaj și intru pregătit să descopăr cât mai multe secrete ale vieții de la țară. Am muls vaca, nu am crezut că voi face asta vreodată, dar uite că am făcut-o, niciodată să nu spui niciodată. Am strâns ouăle la găini, am încercat să fac tot ce se poate face la țară.
Cu toate acestea pe meleagurile bucovinene nu doar animalele sunt cele care fac legea, natura te uluiește în fiecare dimineață, zi, seară cu minunățiile ei. Am luat la pas fiecare bucățică a acestor meleaguri, am mers prin pădure, am văzut cerbi în Rezervația naturală a acestei comune, am vizitat Sucevița și Moldovița și m-am bucurat de tot ce înseamna natura din jurul casei unde am locuit.

Cocoșul autentic de Bucovina

Am petrecut Paștele aici, am ciocnit ouă, unele strânse chiar de mine și încondeiate de mătușa M. și bunica A. Am stat la masă cu toate rudele, mi-am descoperit aici o mică parte a arborelui meu genealogic. Am trăit după tradițiile bucovinene, puțin diferite față de ale noastre. Am încojurat biserica de 3 ori în noaptea de înviere, am mers să ducem lumină la cimitir în aceeași noapte.
În fiecare seară am creat o nouă tradiție pe acest tărâm, am jucat monopoly, rummy cu mătușa M., cu verișori mei și cu diferite rude.
Am avut o săptămână pe care nu o voi uita niciodată. O săptămână în care am trăit la țară, fără prea multă tehnologie în jur. Un loc unde ceasul deșteptător al telefonului a fost înlocuit de  „cururiguuu”-ul cocoșului autentic bucovinean și de mugetul vacilor ce așteptau nerăbdătoare a fi mulse, pentru a ne oferii un mic dejun copios. M-am bucurat de tot ce a însemnat această vacanță, am descoperit meleagurile și graiul bucovinean. „Amu” plec spre casă cu speranța că mă voi întoarce curând aici și  mă voi bucura din nou de frumusețile acestei zone.

URMEAZĂ STAŢIA: „CONTROLUL”

   

   

Transportul în comun poate deveni oricând o aventură. Și aici nu ne referim numai la inconvenientele acestui mijloc de deplasare, ci la momentul acela, în care, panica se citește în ochii tăi, când circuli neregulamentar, iar pe aparatul de taxare apare brusc cuvântul: „Control”. Te fâstâcești, te uiți în stânga și în dreapta, te pierzi și te gândești numai la soluția perfectă de „evadare”. Nu te speria atunci când controlorul îţi cere biletul, orice student a urcat măcar o dată-n viaţă într-un autobuz fără să-şi cumpere bilet. Unii au avut nenorocul să coboare din el cu amenda-n mână, câţiva însă, au reuşit să scape de ea.

            Marin și Viorel sunt controlori RATB pe rute din sectoarele 2 şi 3. Ei spun că cea mai folosită scuză este: „Mi-am uitat abonamentul acasă", ori fac pe muţii şi surzii sau încep să vorbească într-o limbă străină, cunoscută doar de ei. Cei mai mulți studenți se prefac că plâng sau că leşină, iar atunci când coboară cu ei din autobuz, iau o gură de aer și o iau la sănătoasa.

            Dat fiind că studenții sunt cei care au născocit cele mai trăsnite scuze ca să scape de amendă, i-am rugat pe aceștia să împărtășească cu noi câteva dintre experiențele pe care le-au avut cu controlorii  RATB.

            Mihai spune că tertipurile bucureştene pentru scăpat de amendă sunt la fel de vechi ca autobuzele – „Pe când se perfora biletul şi erau acele modele de aparat care făceau fiecare alt tip de gaură, o rudă de-a mea făcuse o colecţie de bilete perforate în fiecare mod posibil şi pur şi simplu arăta biletul potrivit pentru autobuzul respectiv. N-a luat în viaţa lui amendă."

            Studenții din străinătate pot fi avantajați în cazul unui control. Mike, student din Armenia venit în Bucureşti cu Erasmus, povesteşte că de fiecare dată când vine controlorul şi îi cere biletul, începe să recite o poezie în limba natală: „Orice întreabă, continui cu poezia." Spune că niciunul n-a rezistat mai mult de cinci minute şi această abordare l-a scăpat de vreo șapte, opt amenzi. Dar scuza cu limba străină n-o folosesc doar străinii. O altă studentă povesteşte că a început să vorbească în franceză în momentul în care a venit controlorul, să se vaite şi să dramatizeze până când, năuc, controlorul a lăsat-o în pace. 

            „Lacrimile de crocodil” sunt o modă în RATB, mai ales în rândul bobocilor, Camelia le-a spus controlorilor că a venit să dea admiterea la facultate şi că mama i-a dat bani ficşi de întoarcere acasă. A greşit autobuzul şi n-a mai avut cu ce să-şi ia bilet şi pentru al doilea. Controlorii s-au înduioşat şi au lăsat-o în pace. 

            Pentru Deea „scuza cu ambulanța”  a funcționat în repetate rânduri. „După clasicul schimb de replici: de ce nu ai validat; am uitat, nu am ", controlorii au dat-o jos. Imediat a ţipat: „Uitați câte ambulanţe vin. Oare ce s-a-ntâmplat?", iar ei au intors capul să vadă. „În momentul acela am rupt-o la fugă...şi dusă am fost."

            Imaginația te poate scoate din probleme însă să nu uităm că îți poate crea altele mai mari. Sfatul nostru este să circulați regulamentar, poate așa „scapam” și noi de controlori. :)

 Autori: Cătălin Iova și Denisa Nechita 

“Am făcut sex cu 100 de femei, dar nu am penis”

Andrew Wardle - 39 de ani 

“Am făcut sex cu 100 de femei, dar nu am penis”,

a declarat Andrew Wardle pentru The Sun.

Povestea lui de viață nu este una foarte frumoasă, la naștere a fost parasite de catre mama sa, în vârsta de doar 17 ani, care nu a putut accepta faptul că fiul său nu are penis, fiind înfiat de o familie din Țara Galilor care i-a oferit toată  afecțiunea de care avea nevoie.
Andrew Wardle, un bărbat in vârstă de 39 de ani, a declarat că s-a culcat cu peste 100 de femei, în ciuda faptului că nu are penis. Andrew suferă de o o boală rară care afectează un bărbat la 20 de milioane. Bărbatul din Manchester s-a născut cu vezica urinară ectopică, ceea ce înseamnă că s-a dezvoltat în exteriorul corpului. Deşi are testicule, penisul îi lipseşte cu desăvârşire. În copilărie a fost operat pentru vezică, intervenţia fiind un succes, însă defectul din naştere a rămas.
În timpul adolescenţei, Andrew a început să simtă o atracţie puternică pentru fete şi ştia că va fi o problemă să dezvolte o relaţie normală. La vârsta de 17 ani a avut prima iubită, iar pe măsură ce relaţia lor a avansat, el i-a explicat despre situaţia în care se afla. Cei doi au continuat să se întâlnească timp de patru ani, având o relaţie sexuală în care Andrew s-a asigurat că iubita lui a fost pe deplin mulţumită. Până la urmă s-au despărţit “pentru că ea voia să experimenteze lucruri pe care eu nu i le puteam oferi”, a spus bărbatul.
După 21 de ani a început să ia droguri, pentru a face faţă problemelor psihice pe care le avea din cauza faptului că s-a născut fără bărbăţie. 

A atins SÂNII a 1000 de FEMEI

         Un tânăr rus și-a îndeplinit un vis, acela de a atinge sânii a 1000 de femei, ca mai apoi să dea mâna cu președintele Putin. Sam Nickel, pentru că acesta este numele lui,a decis să atingă sânii alegătoarelor lui Putin și în final să dea mâna cu acesta. Oricât de mult aș scrie despre acest subiect imaginile sunt mai grăitoare ca oricând. Cu toate acestea mă întreb, oare ce s-ar fi întâmplat cu Sam, dacă ar fi încercat acest lucru în România?

Sursa: Videobash

Află câștigătorul Eurovision România 2013

            În această seară, de la ora 21:00, s-a dat startul finalei Eurovision România 2013. Doisprezece artişti, unii mai bine pregătiţi, alţii mai puţin, dar cu toţii sunt uniţi de un singur vis, acela de a reprezenta România la cea de-a 57 ediţie Eurovision, desfăşurată anul acesta în Suedia, la Malmӧ. 

România a participat neîntrerupt timp de 11 ani, cele mai bune rezultate fiind obţinute de Luminiţa Anghel şi Sistem, în anul 2005, în Ucraina, unde s-au clasat pe locul al 3-lea, în anul urmator, Mihai Trăistariu obţinea în Grecia un bine meritat loc 4, iar în 2010 Paula Seling împreună cu Ovi reuşeau pentru a doua oară în istoria participărilor României la Eurovision să obţină locul 3.

În acest an 135 de interpreţi au încercat să acceadă în semifinalele Eurovision, cu toate acestea doar 32 de melodii au fost selectate de către juraţii concursului, format din compozitorii George Natsis, Eduard Cârcotă, Andrei Tudor, Mihai Ogăşanu, Ştefan Năftălăilă, Crina Mardare,   şi regizorul muzical Alexandra Cepraga, pentru semifinalele ce au avut loc pe 23 şi 24 februarie. În această seară am ascultat cele mai bune 12 melodii dintre cele 135 participante la preselecţiile Eurovision. Printre cele 12 melodii finaliste se numară: Narcis Ianău, care a participat cu piesa ”Seven”, Elena Cârstea cu ”Spinning”, Ovidiu Anton cu ”Run away with me”, Cristian Prăjescu cu ”The best thing in life is love”, Al Mike feat. Renee Santana cu ”What is love”, Andrei Leonte cu ”Paralyzed”, Casa Presei - "Un Refren", Freestay - "Criminal Mind", Luminiţa Anghel – "Unique", Cezar - "It’s my life", Electric Fence – "Emilia", Tudor Turcu – "Hello".

Voturi primite din televoting - sursă TVR 1 HD

În urma voturilor celor de acasă pe primul loc s-a clasat surprinzător Cezar Ouatu, cu 9774 de voturi (12 puncte), o tânără speranţă a muzicii româneşti, cu un timbru unic (contratenor) şi care a reuşit cu succes să îmbine opera cu pop-opera pe aceeaşi scenă într-un concept inovativ şi original pe plan mondial. 

Puncte acordate de juriu - sursă TVR 1 HD

Juriul a acordat cele mai multe puncte piesei Emilia, interpretată de Electric Fence, urmată de piesa interpretată de Luminiţa Anghel , cu 10 puncte.

Cezar Ouatu a ridicat cu mândrie şi bucurie, trofeul Eurovision România 2013, realizat de designerul Alexandru Ghilduş, de la catedra de design a Universităţii de Arte din Bucureşti. Chiar daca preşedintele juriului George Natsis, a acordat cele mai multe puncte melodiei Unique, interpretată cu succes de Luminiţa Anghel, anul acesta, votul publicul a fost cel care a contat cel mai mult Cezar Ouatu, un nume nu foarte sonor în lumea muzicii romaneşti, a câştigat Eurovision 2013 România şi ne va reprezenta, sperăm noi cu succes la Malmӧ în Suedia. Un concept nou, o melodie interesantă, „It’s my life”,este cea de la care sperăm multe anul acesta la concursul Eurovision.
Înainte să cânte încă odată melodia cu care va reprezenta România la Eurovision, Cezar Ouatu, a menționat că „M-au inspirat piesele lor, Luminita Anghel, Electric Fence." 

Cezar Ouatu - reprezentat România 

Îi urăm succes, pentru 14 Mai în semifinale și pentru 16 Mai în finala Eurovision 2013...cine ştie poate anul viitor, Eurovision 2014 se va desfăşura în România.  

Cezar Ouatu - It's my life

Adina Stroe - povestea mea, prin ochii ei

De curând am cunoscut  în cadrul unui proiect de jurnalism, în care sunt implicat, o tânară studentă, ambiţioasă, puternică şi hotarâtă. Adina Stroe, pentru că acesta este numele ei, m-a intervievat acum două zile pe o bancă, în parcul Ioanid din capitală. Articolul ei, m-a emoţionat foarte mult şi de aceea i-am propus să îmi ofere şansa să îl public pe blogul meu aşa ca iată povestea mea, vazută prin ochii şi sufletul Adinei.

“Nu vreau să mor până nu te văd pe sticlă măcar o dată” îi spunea adesea bunica. Ea a fost persoana care i-a dat lui Cătălin impulsul de a aplica la toate rolurile de teatru şi film în care a jucat. Sunt roluri mici, dar jucate cu pasiunea tânărului român care vrea să se remarce şi să se facă înteles prin propriul stil.

Totul a pornit de la filmele pe care le urmăreau împreuna în scoala generală, în clasa a opta, atunci când  erau cei mai buni prieteni.  Ea era “ o persoana de 80 de ani cu sufletul unui copil de 10 ani”, iar el avea doar 13 ani şi era răsfăţatul familiei. Atunci actoria era pe plan secundar, aşa cum este pentru mulţi din tineri. Nevoia de a transmite învăţături şi de a interacţiona cu oamenii, de a îi destresa era şi încă rămâne doar o umbră în faţa cifrelor, pentru că cifrele au nevoie de economişti.

Un an mai târziu, în 2006, după ce a intrat la liceul economic şi-a luat avânt şi a prezentat diverse evenimente; era o incercare timidă de a interacţiona cu publicul. Ziua Europei de pe 9 mai sau Unirea Principatelor Române de pe 24 ianuarie au avut ca prezentator un elev atletic, blonduţ şi cu ochi patrunzători de un albastru sincer care căutau să se remarce.

Ca orice părinţi, mama şi tata vedeau cu reticenţă meseria de actor – din viziunea unui technician şi ai unui inginer, economia este baza unei cariere de viitor. Doar bunica îl susţinea şi înţelegea nevoia de a face şi altceva; aşa că împreună stăteau nopţi întregi şi vorbeau. Planificau. Iar în curând a venit şi primul rol serios în teatrul interactiv- cu replici clare, în care interacţiunea cu publicul era îndrăzneală.  Ca 80 de persoane să se lupte pe locuri pentru a vedea cum un tânăr student în primul an la ASE joacă pe scenă, nu e puţin.

Dar ca orice om, Cătălin a avut şi momente de neîncredere. Toate acele castinguri ratate, Şcoala de Artă la care a trebuit să renunţe, bunica ce l-a părăsit în urma unui accident la o vârstă destul de înaintată, dar totuşi prea devreme, l-au demotivat. Doar replicile au rămas: „Cine-a omorât-o pe Speranţa?”

            Mi-am dorit foarte mult să public acest articol, deoarece în acea zi frumoasă de primavară, în care soarele lovea cu razele sale fiecare bancă din parc, Adina, mi-a povestit câteva lucruri despre ea, printre care s-a numărat şi ideea că îi este teamă să publice ceea ce scrie.

Primavara incepe cu ... UN MĂRŢIŞOR!

     

            Prima zi din luna Martie aduce cu sine primăvara şi totodată un străvechi obicei al poporului român, mărţişorul. Primăvara soseşte cu căldură şi iubire, pace şi linişte. De 1 Martie fiecare doamna, domnisoara primeşte în dar un marţisor, simbol al reînnoirii timpului şi al renaşterii naturii. Ziua de 1 Martie aduce în sufletul şi pe chipul fiecărei doamne, domnişoare un zâmbet, multă bucurie şi iubire

            Legenda mărţişorului ne spune că în trecut Soarele a luat chipul unui om pentru a participa la hora dintr-un sat. Văzând frumuseţea  şi blândeţea Soarelui, Zmeul l-a răpit şi l-a încuit în templul său.

            Un tânăr din sat se hotărăşte să plece în căutarea Zmeului pentru a elibera Soarele.  Căutarea tânărului a durat 3 anotimpuri: vara, toamna şi iarna. Spre sfârşitul iernii, voinicul reuşeşte să găsească castelul Zmeului, luptă cu acesta şi eliberează Soarele.

            Eliberat, Soarele ajunge pe cer şi încălzeşte pământul, redând bucuria oamenilor.  Tânărul este rănit grav de zmeu, iar sângele acestuia se scurge pe zăpada albă.  Legenda spune că de atunci tinerii au început să împletească ciucuraşi: dintr-un fir alb, care semnifică puritatea ghiocelului – prima floare ce vesteşte venirea primăverii şi unul roşu – care semnifică sângele voinicului sau dragostea pentru frumos.

            În acelaşi timp despre istoricul mărţişorului, Tudor Arghezi afirma în volumul “Cu bastonul prin Bucureşti”, “…La inceput, atunci când va fi fost acest început, mărţişorul nu era mărţisor şi poate ca nici nu se chema, dar fetele şi nevestele, care ţineau la nevinovăţia obrazului înca inainte de acest inceput, au băgat de seamă că vântul de primavara le păteaza pielea şi nu era nici un leac. Cărturăresele de pe vremuri, dupa care au venit cărturarii, făcând “farmece” au învăţat fetele cu pistrui să-şi incingă grumazul cu un fir de mătase rasucit. Firul a fost atât de bun încat toate cucoanele din mahala şi centru ieşeau în martie cu firul la gat. …Vântul uşurel de martie, care impestriţa pleoapele, nasul şi barbia, se numea mărţisor şi, ca să fie luat răul în pripă, şnurul de mătase era pus la zinţii de mart. Dacă mai spunem că firul era şi roşu, întelegem ca el ferea şi de vânt, dar şi de deochi.”

            Şnurul de mărţişor este alcătuit din două fire colorate în alb şi roşu. Culoarea roşie, dată de foc, sânge şi soare era atribuită vieţii, deci femeii, iar culoarea albă, conferită de limpezimea apelor, de albul norilor era specifică înţelepciunii bărbatului. Astazi, valoarea martisorului incepe sa fie data doar de creatia artistica.

O PRIMAVARA FRUMOASA TUTUROR SI UN 1 MARTIE PLIN DE IUBIRE!