O VACANȚĂ DE NEUITAT

       

Peisaj din pădure - Voitinel

    A început totul într-o dimineață când soarele nici măcar nu răsărise pe cerul întunecat al Bucureștiului. Un drum lung mi-a ghidat călătoria către o vacanță plină de culoare, precum un început de primăvară.
Descopăr aventura care mă așteaptă, cu pași de copil într-un oraș în care diferențele regionale încep să se simtă.  Acest tărâm face legătura între „șe fași” și „ce faci” între „șinși” și cinci, desparte Muntenia de Moldova, Țara Românească de Țara Moldovei, pe Ștefan cel Mare de Mihai Viteazu’ și poveștile pot continua. Un popas scurt și roțile mașini pot să ruleze din nou către destinația finală, Voitinel. Trec prin Tecuci, Mărășești, Adjud, Bacău, Roman, Fălticeni, mă uit pe hartă și conștientizez că am traversat toata Moldova într-o zi. Am cunoscut toate accentele posibile. Intru în Suceava, iar harta îmi spune că am pășit pe tărâm Bucovinean. Drumul mă conduce către Rădăuți, orașul unde stația de tren este în interiorul parcului acesta traversând mijlocul cimitirul pentru a ajunge la destinațiile dorite.
Sunt pe tărâm bucovinean, sunt

Flori de măr

în Voitinel,  „amu” am ajuns.  O comună unde parcă retraiesc copilăria lui Eminescu, mirosul naturii se simte din micuța casă unde voi locuii timp de o săptămână, săptămână în care voi descoperii graiul și pământul bucovinean. „Șași” kilometri mă despart de granița cu Ucraina, șase kilometri care par o eternitate pe  care vreau să îi parcurg. Dincolo de graniță sunt tot români ca și noi. Trăiesc pentru prima oară o aventură la țara, mă bucur de tot și mă minunez la toate frumusețile zonei. Mă bucur de aerul proaspăt, de zgomotul animalelor, de verdele crud al naturii în timp ce scriu acest articol pe banca din spatele casei pline de povești.

Mulgând o văcuță ascultătoare

Brusc liniștea care mă înconjura este perturbată de vocea caldă a bunicii A.: „Amu mă duc să mulg vaca, vi și tu?”. Fără să stau pe gânduri las laptopul pe bancă și mă duc entuziasmat către grajdul cu animale. Un „Muuu” se aude în momentul în care pășesc timid și deranjat de mirosul puternic al grajdului. Un „Muuu” în semn de bine ai venit. Mirosul animalelor cu care nu eram obișnuit până acum îmi dă bătăi de cap, însă îmi fac curaj și intru pregătit să descopăr cât mai multe secrete ale vieții de la țară. Am muls vaca, nu am crezut că voi face asta vreodată, dar uite că am făcut-o, niciodată să nu spui niciodată. Am strâns ouăle la găini, am încercat să fac tot ce se poate face la țară.
Cu toate acestea pe meleagurile bucovinene nu doar animalele sunt cele care fac legea, natura te uluiește în fiecare dimineață, zi, seară cu minunățiile ei. Am luat la pas fiecare bucățică a acestor meleaguri, am mers prin pădure, am văzut cerbi în Rezervația naturală a acestei comune, am vizitat Sucevița și Moldovița și m-am bucurat de tot ce înseamna natura din jurul casei unde am locuit.

Cocoșul autentic de Bucovina

Am petrecut Paștele aici, am ciocnit ouă, unele strânse chiar de mine și încondeiate de mătușa M. și bunica A. Am stat la masă cu toate rudele, mi-am descoperit aici o mică parte a arborelui meu genealogic. Am trăit după tradițiile bucovinene, puțin diferite față de ale noastre. Am încojurat biserica de 3 ori în noaptea de înviere, am mers să ducem lumină la cimitir în aceeași noapte.
În fiecare seară am creat o nouă tradiție pe acest tărâm, am jucat monopoly, rummy cu mătușa M., cu verișori mei și cu diferite rude.
Am avut o săptămână pe care nu o voi uita niciodată. O săptămână în care am trăit la țară, fără prea multă tehnologie în jur. Un loc unde ceasul deșteptător al telefonului a fost înlocuit de  „cururiguuu”-ul cocoșului autentic bucovinean și de mugetul vacilor ce așteptau nerăbdătoare a fi mulse, pentru a ne oferii un mic dejun copios. M-am bucurat de tot ce a însemnat această vacanță, am descoperit meleagurile și graiul bucovinean. „Amu” plec spre casă cu speranța că mă voi întoarce curând aici și  mă voi bucura din nou de frumusețile acestei zone.